Cronică de concert ALTAR OF PLAGUES, ENTROPIA, FJORD & MAZE

Daca ar fi să compar black metal-ul cu un fel de mâncare, aş alege spaghetele. Este consistent şi de unul singur şi poate fi consumat ca atare teoretic, dar adevăratul lui potenţial este atins atunci când este combinat cu ceva. Din fericire, muzicienii din zilele noastre au reuşit să găsească mai multe sosuri potrivite pentru spaghetele black metal şi să creeze noi sound-uri bazându-se pe o serie de caracteristici ale black-ului timpuriu.

Un sound destul de drag mie este acel hibrid de black metal, post metal şi shoegaze, dublat uneori „blackgaze”. Acest stil este reprezentat de trupe precum Deafheaven, Altar of Plagues, Wolves in the Throne Room şi Panopticon şi a evoluat în câţiva ani de la statutul de experiment până la una dintre cele mai dominante variaţii de black.

Şi iată că am apucat şi noi să vedem un concert bazat pe acest stil, cu Altar of Plagues ca headliner şi Maze, Entropia şi Fjord în deschidere.

Nu am văzut niciodată o reprezentaţie bună la fel de neinteligibilă ca a băieţilor de la Maze. Nu am reuşit să disting mai mult de câteva riff-uri din valul de distors, disonanţă şi urlete diavoleşti care venea dinspre scenă şi e foarte posibil să îmi fi displăcut prestaţia openerilor dacă nu aş fi văzut-o de aproape.

Oamenii cântau cu o intensitate absolut înspăimântătoare. În afară de început şi de final, tot concertul Maze a fost un zid de zgomot şi blast beats. Cel mai mare punct de atracţie a fost vocalistul, care a cântat cam jumătate din timp în faţa scenei, în public, pe difuzoare sau pe jos. Nu prea am cum să descriu în cuvinte, aşa că vă recomand să vă uitaţi la poze.

Ce am reuşit totuşi să înţeleg, mi-a plăcut, melodiile aveau riff-uri interesante şi trupa se sincroniza foarte binee

În ciuda tematicii glaciare, băieţii de la Fjord mi-au transmis foarte multă căldură atât prin muzica lor, cât si prin prezenţă. Cu toate că nu s-au potrivit perfect tematicii concertului, cred că Fjord a fost mai mult decât un moment de respiro dintre două sesiuni de brutalitate. Din câte mi-am dat seama, au cântat doar melodii de pe ultimul lor album, „On Icy Shores” (album căruia i-am făcut de curând o recenzie şi care mi-a plăcut)

Melodiile au fost interpretate bine, foarte aproape de cum sună pe album, dar cum ziceam, mie mi-a plăcut foarte mult la Fjord faptul că în ciuda muzicii relativ pretenţioase pe care o expun, membrii trupei par să fie destul de, să zicem, umani, pe lângă abilităţile pe care le au ca muzicieni. Au existat mici greşeli pe parcurs, dar mie personal, greşelile în reprezentaţiile live îmi amintesc de faptul că nu am în faţa mea nişte roboţi şi că aşa ceva se poate întâmpla.

Entropia a fost momentul serii din punctul meu de vedere. Polonezii au avut melodii lungi, complexe, cu riff-uri foarte droney dar inteligibile în acelaşi timp. Energia nu a fost chiar la fel de multă ca în cazul Maze, dar Entropia a compensat printr-o reprezentaţie mult mai coerentă şi o sonorizare mai bună.

Mă uitam foarte fascinat pe parcusrul concertului cum cei doi chitarişti şi basistul cântau apropae constant lucruri diferite unul faţă de ceilalţi. Am ascultat ulterior mare parte din „Vesper” şi într-adevăr, Entropia compune o muzică foarte complicată din punct de vedere armonic şi foarte diversă în acelaşi timp. Foarte bună reprezentaţia, sper să mai dau de ei la un moment dat.

Altar of Plagues este cea mai veche cunoştinţă de a mea de la acest concert şi, în acelaşi timp, una destul de dragă mie. Am ascultat semi-obsesiv „Teethed Glory and Injury” la un moment dat anul trecut şi mi se pare, alături de „Sunbather” al celor de la Deafheaven, probabil cel mai bun album ascoiat acestei mişcări. „TGaI” este un album care îmbină superb metalul negru cu elemente de noise şi muzică electronică şi creează unele dintre cele mai întunecate melodii pe care le-am auzit vreodată într-un album de metal (sfârşitul melodiei „Burnt Year” în care solistul zbiară „I WATCHED MY SON…DIE…BURIEEED” mă tulbură de fiecare dată)

Din păcate, nu am înţeles nimic din reprezentaţia irlandezilor de la acest concert. Altar of Plagues nu a avut basist, au folosit chitarele celor de la Fjord (nu luaţi asta de bună, ştiu doar că şi cei de la Fjord le-au folosit în acest concert şi că o trupă de anvergura Altar of Plagues nu ar cânta în mod normal pe Epiphone-uri) şi au fost mixaţi destul de slab. Ca atare, nu vreau să mă pronunţ neapărat, tot ce spun e că nu am înţeles nimic.

Per total, un concert bun, cu tot cu headlinerii usor deazmăgitori. Muzica a fost interesantă, atmosfera a fost foarte ok iar tematica a reprezentat o gură de aer proaspăt.